Aproape nu-mi vine sa cred cat de inchistate sunt lucrurile, locurile, clanurile, elitele in Romania. Ce strategie nationala anticoruptie? Ce prioritate a interesului public?  Unele elite se aseamana cu cele comuniste, tot ei, in locuri calde, tot dulcele stil dambovitean sau cum vrem sa-l denumim, inclusiv balcanic. Cand eram la Londra, in timpul bursei Chevening imi aduc aminte cum cineva imi spunea “ei bine, o sa mai ai job cand te intorci in Romania?” Am raspuns nedumerita: “bineinteles! Eu nu am avut niciodata astfel de probleme”. M-am reintors la jobul meu dar in scurt timp aveam sa plec la Valentin care locuia de multi ani in Anglia. Apoi a venit momentul sa ne reintoarcem. Si am constatat o coruptie si niste bariere mai mari decat atunci cand lasasem totul in urma. Si acum ce poti face? Te lupti precum Don Quijote, uneori pare ridicola lupta, dar mai ales inegala. Ce e de facut? Renunti la putregai, o iei de la capat. Dar pana cand?! DM

PS cuvintele de mai sus reprezinta dezgustul meu cu privire la starea generala a Romaniei si elitismul mioritic. Blogul este un fel de jurnal, nu este un forum; am ales sa opresc comentariile tocmai pentru a nu ne mai pierde timpul.