Acum cativa ani Valentin Mandache a publicat, in revista academica “Cold War History” (“Istoria Razboiului Rece” din Marea Britanie), o recenzie a uneia din cele mai bune carti care descrie acest eveniment si personalitatea Regelui Mihai, scrisa de Ivor Porter (“Michael of Romania: The King and The Country”), un fost membru al trupelor de operatii speciale britanice din zilele acelea, care a participat direct la evenimente, un prieten al Majestatii Sale. Recenzia a fost postata si in lb. engleza pe blogul meu de istorie regala, ea fiind un tribut adus MS Regelui Mihai si faptelor lui eroice de acum saizeci si opt de ani astazi:
Cold War History/ Vol. 8, No. 4, November 2008, Routledge, pp. 564-565, VM:
Relevanta regalitatii pentru istoria moderna a Sud Estului Europei este un subiect de multe ori trecut cu vederea de catre istoricii occidentali specialisti in aceasta regiune. Monarhiile din zona balcanica au avut un rol crucial in procesul de formare a natiunilor si statelor moderne ale regiunii, iar rolul si semnificatia acestora este mai mult ca oricand relevant in tari ca Romania, unde fostul suveran este o figura publica de cea mai inalta integritate morala care a salvat tara de la dezastru in cel de al Doilea Razboi Mondial, sau in Bulgaria, unde monarhul a devenit unul dintre cei mai de succes prim ministrii dupa caderea comunismului. In aceasta carte, care este de mult asteptata, Ivor Porter ilustreaza si analizeaza cu mare talent scriitoricesc si profunda intelegere a fenomenelor istorice, viata si evenimentele prin care a trecut Regele Mihai. Prin intermediul unor elocvente rememorari personale si folosirea documentelor istorice din cadrul arhivelor personale ale regelui, el arata cat de mult viata suveranului a fost si este impletita cu istoria recenta a tarii sale. Autorul este familiarizat indeaproape cu Romania, fiind foarte cunoscut in rolul sau ca fost membru al trupelor de operatii speciale britanice in aceasta tara, care mai tarziu a activat in cadrul personalului Comisiei Aliate de Control din Bucuresti.
Cartea este astfel un important document-martor, aruncand o noua lumina pe inceputurile perioadei Razboiului Rece in Romania si Sud Estul Europei. Autorul arata ca instaurarea comunismului si comunizarea tarii au fost initiate cu aprobarea directa a puterilor occidentale, pe fondul increderii fara nici un temei pe care acestea o aveau in Uniunea Societica, la care se adauga ezitarea la orice pas, fapt care oglindea comportamentul mai vechi al acestora vis-a-vis Hitler inainte de inceperea razboiului. Moscova nu avea timp de asemenea politeturi si a mers direct la vena jugulara in ceea ce priveste Romania, pentru a isi asigura indeplinirea obiectivelor sale. In tara inca mai era posibilitatea de a se manevra impotriva planurilor sovietice, in perioada 1945 – 46, dar oportunitatea a fost pierduta din cauza taraganelii si ezitarii puterilor vestice. Rusii, in contrast cu aliatii occidentali, stiau in cele mai mici amanunte problemele si aspiratiile Romaniei, fiind astfel capabili sa le exploateze la maximum, dupa cum a fost cazul restaurarii integrale a Transilvaniei statului roman ca un puternic stimulent care a asigurat cooperarea tarii.
Regele Mihai reprezinta un reper al inaltei tinute morale in valtoarea tragediilor tarii sale. Inca din anul 1943 a chemat public pentru scoatea tarii din razboi, cauzand panica in randul politrucilor si conducerii pro-germane. Ce mai insemnata infapturie a suveranului a fost lovitura de stat de la 23 August 1944, cand cu imens curaj si viziune a instrumentat rasturnarea dictaturii fasciste, avand efectul ca Romania a aderat imediat la cauza Aliatilor. Tara a evitat astfel o catastrofa iminenta, si dupa cum relateza sursele occidnetale, actiunea regelui a scurtat intreg razboiul cu sase luni. Aceasta a fost o realizare absolut remarcabila, un moment unic in istorie, mai ales ca a fost infaptuita de un tanar monarh de 23 de ani, relevat de faptul ca armata si administratia tarii au urmat imediat proclamatia suveranului, fara nici un fel de opozitie, asigurand astfel succesul loviturii. Aceste fapte i-au adus regelui si Romaniei stima Aliatilor, exprimata cel mai elocvent in instructiunile lui Churchill pentru reprezentantii britanici in Bucuresti: “urmati-l pe baiat” (p. 130). Sovieticii au fost constienti de popularitatea regelui in randul populatiei si chiar l-au decorat cu Ordinul Victoriei, ce mai inalta distinctie Sovietica care a fost acordata numai la cinci straini, printre ei si generalul american Eisenhower. Unic pentru Europa la inceputul Razboiului Rece, aceasta a rezultat in trei ani de coabitare stinghera intre rege si un guvern condus de comunisti, impus de sovietici, cu Armata Rosie prezenta peste tot pe cuprinsul tarii.
Un mare merit al acestei carti consta in confirmarea continuitatii intre succesivele dictaturi care au afectat Romania in secolul doua zeci – incepand cu dictatura regala a regelui Carol II, tatal lui Mihai, continuata de dictatura militaro-fascista a maresalului Antonescu, si culminand cu totatlitarianismul comunist. Remarcabil este ca se observa aici nu numai o continuitate de metode si motive intre aceste dictaturi, dar si de indivizi care s-au implicat si sustinut aceste dictaturi succesive cu acelasi zel de fiecare data. Prin actiunile sale, Regele Mihai, a intrerupt aceste cicluri vicioase pentru o foarte scurta perioada, iar dupa abdicarea lui fortata a devenit pentru urmatoarele decade un simbol al democratiei si sperantei de libertate pentru cei mai multi dintre romani. Chiar si dupa anul 1989 cand cripto-comunistii au venit la putere, acestia s-au temut de suveran si popularitatea lui, continuand sa puna obstacole in calea reintoarcerii sale definitive acasa. Permisiunea de a locui din nou in Romania si de a isi recapata cetatenia i-a fost in sfarsit acordata numai in 1997, odata ce populatia a facut o rupere definitiva cu mostenirea Razboiului Rece, dupa ce pentru prima data opozitia democratica a castigat alegerile. Cartea face astfel clar din abundenta faptul ca avem nevoie sa investigam in mod serios istoria regalitatii in regiunea Sud Estului Europei, pentru a putea intelege in profunzime problematica Razboiului Rece din aceasta regiune a lumii. © Valentin Mandache,
„Michael of Romania: The King and the Country”, de Ivor Porter, Stroud, Sutton, 2005, xxi + 328pp. / Mihai al Romaniei: Regele si Tara (ed. romana, Allfa, 2007)
DIANA MANDACHE: JURNAL DE ISTORIC 
Un gând despre „Acum 68 de ani, 23 August 1944”