Astazi va prezint cateva imagini cu Printul Charles alaturi de Valentin Mandache, istoric. O interesanta incursiune in istorie, case de epoca si Bucurestiul de azi. A fost o zi plina, mai multe amanunte veti gasi pe Fb la pagina mea personala.
Agerpres – articol despre vizita in Centrul Vechi.
Istoricul Valentin Mandache a studiat in Marea Britanie. Citește în continuare „ASR Printul de Wales in Centrul Vechi si istoricul Valentin Mandache”
Articolul meu dedicat Reginei Ana – RDQ/3 – Obituarium
Obituary – Anne of Romania (1923-2016). A Queen in Exile by Diana Mandache
Va semnalez o recenzie de Radu Calin Cristea publicata recent in ‘Observator Cultural’:
ORA Regelui despre Exilul Regelui
Exilul Regelui de Diana Mandache, Curtea Veche Publishing, iunie 2016
O scurta notita, va recomand o carte despre o altfel de istorie: „Regine din umbra” de Maria Pilar Queralt Del Hierro aparuta recent la Corint. Introducerea imi apartine. Lectura placuta!
In masura timpului disponibil voi incerca sa prezint fragmente din presa vremii despre regalitatea românã. „Romania” este unul din ziarele care au omagiat viata Reginei Maria la sfarsitul lui iulie 1938, imediat dupa moartea acesteia. Directorul jurnalului, scriitorul Cezar Petrescu publica un editorial intitulat „Cel din urma drum” pe care l-am transcris special pentru cititorii blogului meu:
Cel din urma drum
Pe unde toate trecerile au fost triumfale, in aclamatii, surasuri si fluturari de batiste, acum drumul cel din urma e cu mainile nemiscate pe piept, cu ochii, cu fata, cu zambetul, cu toata lumina astupata de un negru capac, intr-o cutie dreptunghiulara purtata pe un afet de tun.
Imi amintesc o zi cu soare dulce si molatec de toamna, candva in 1906. Elev de gimnaziu provincial, rataceam uimit de toate minunile Capitalei, caci toate mi se pareau minuni, neavand inca ochi pentru a deosebi ceea ce e superficial, improvizat si vulgar. Deodata in acea lume pestrita si guresa, s-a lasat o tacere, a strabatut un fior. Trecea Principesa Maria de-atunci, intr-o larga Victorie [caleasca Victoria] leganata pe arcuri, dupa moda vehiculelor din acea vreme. Era numai Principesa, tinuta inadins la o parte de politica vremii, dar trecea ca o Regina aclamata de poporul Ei, dupa scurta clipa de reculegere, de emotie, de infiorata si muta adoratie a multimii. Tot ce era vulgar, baltat, zgomotos pe strada, se inobilase in acea unanima pornire catre faptura care reprezenta supranaturalul, o idealitate in absolut.
Au venit mai tarziu, alte vremi, cand pe acelasi itinerar fixat cortegiului funerar de-acum, trecerile Reginei Maria dezlantuiau aclamatii intr-altfel insufletite. In anii neutralitatii cand toti stiau ca Dansa vegheaza pentru “razboiul nostru”. In ziua intoarcerii din Moldova. Dupa Incoronare. Atatea si atatea ceasuri, zile, aniversari, pe care prezenta sa le transfigurase, intr-o magie de zana a basmelor noastre ce umplu Universul intreg cu minuni scoase numai dintr-o gaoace de nuca poleita.
Basmul e sfarsit. Minunea sfarsita. Pe unde a trecut zambind, luminand ziua cu lumina ochilor de azur, ultimul drum e intr-o mare tacere, in intunericul de sub negrul capac, cu mainile reci pe piept – mana care atat de gingas, aerian, euritmic raspundea imnurilor de adoratie.
Nu vi se pare oare ca bulevardele si strazile Capitalei noastre pe unde a trecut, vor ramane de acum pentru totdeauna mai goale, mai triste, mai fara de sens, ca intr-o cetate de unde a fost nimicita o frumusete si o armonie, de unde a plecat o Icoana ocrotitoare?
Diana Mandache Jurnal de Istoric ©www.jurnaldeistoric.wordpress.com
see also http://wp.me/paeRP-3nY
A iesit din tipar cartea lui Andrew Marr ‘Regina Elisabeta a II-a. Portret intim’, editia romaneasca fiind publicata de editura Corint, cu o traducere de Ana-Maria Datcu si prefata semnata de autorul acestui blog. Este o carte pe care v-o recomand pentru calitatea informatiei transmise despre una din cele mai speciale personalitati contemporane, seful statului britanic. Elisabeta a II-a reprezinta un simbol si model monarhic, dar si un prototip distinct al sefului de stat.
Cartea este un omagiu adus Reginei cu prilejul Jubileului de Diamant, celebrarea a 60 de ani de domnie. Andrew Marr analizează evenimente, oameni, îndatoriri oficiale dar și cele legate de istoria personală a suveranei, o familie regală care observa si se adapteaza schimbărilor survenite în mentalități și în societatea secolului XXI. DM
Principele Nicolae, Nicolae Mihai de Roumanie Medforth-Mills, Nicholas Michael Medforth Mills sau Nick Mills, cum i-am spune acesta rămâne primul nepot al Regelui Mihai.
O fire caldă, caritabilă, structurată, un om bun și inteligent, implicat în susținerea unor proiecte minunate în România – cărțile pentru copii, ciclism, ecologie, el a reușit să câștige inimile multor români. A reușit să învețe limba română destul de bine într-un timp scurt și nimic nu mă poate convinge să-mi schimb părerea că acest om putea face multe lucruri minunate în România din pozitia pe care o avea. Orice tânăr are multe de învățat, nu cred că a greșit atât de mult încât să-i fie luat dreptul în linia de succesiune, dar mai ales titlul de principe. Este o decizie radicală, pe care desigur numai MS Regele Mihai o putea lua in calitatea sa de Sef al Casei Regale pe baza unor informatii.
Cu toate acestea ca istoric mi-am permis astazi să-mi pun întrebări fără a intra într-o analiză amănunțită si fara a dori sa fiu de partea cuiva, considerând că doar timpul va face ca lucrurile să apară mai limpezi în fața noastră.
Structura administrativa a Casei MS Regelui, cel putin in 1993 era compusa dintr-un Consiliu Consultativ Particular al MS Regelui si un Consiliu Politic cu rol executiv care pe baza propunerilor Consiliului Privat lua hotararile necesare pentru rezolvarea problemelor care erau prezentate Suveranului. Acum observam ca a fost denumit Consiliu Regal (probabil e vorba de Consiliul Privat) si a avut un rol consultativ, asa cum declara Luca Vlad presei privitor la pozitia componentilor consiliului. Indiferent de perioada istorica discretia a ramas regula de aur si nimeni din aceste structuri administrative regale nu este autorizat sa dea informatii pe marginea acestor activitati in public.
Consiliul Regal potrivit prevederilor statutare nu are dreptul de a face public conținutul discuțiilor indifierent cât de importante ar fi ele. Biroul de Presa este singura sursa de informatii publice privind Familia regala, sau alta persoana din personal daca este autorizata.
Cred ca biroul de presă prin formularea comunicatului a creat o ceata densa prin motivația adusă și aduce un soi de regret că până la urmă nu știm nimic din ce s-a întâmplat în sânul familiei. Disputele au existat cu siguranță la Bucuresti, finalizate în cele din urmă prin decizia MS Regelui din 1 august, stire ținută sub embargou (de ce?) până luni 10 august.
In general in viata noastra este stiut când investești sentimente și credință ai dreptul moral să cunoști mai multe, evident daca e posibil. Cred ca după acest eveniment multe ar trebui reînnoite, dar depinde de consilieri si decidenti. Și într-adevăr experiența de viață a unor oameni buni poate aduce un sfat bun.
Personal nu-l văd pe Nicolae malefic pentru dinastia română încât măsura să fie atât de radicală. Ce a făcut Nicolae atât de rău încât să fie îndepărtat? Și nu e bine să-ți alungi din succesiune moștenitorii pe linie bărbătească spre beneficiul colateralilor și pretendenților sau a intereselor nebuloase.
Și dacă Nicolae nu s-a adaptat mizeriilor și bârfelor românești și ar fi renunțat de bunavoie? Poate ca personalitatea sa ar fi avut nevoie sa se manifeste intr-un alt mediu. Și aceasta ar fi o posibilitate, totuși n-a dat nici un semnal în acest sens. Si daca ar fi renuntat la succesiune, totusi titlul de principe ar fi fost pastrat. Enigma rămâne, poate vor fi emise treptat și alte motivații oficiale, dar care este totuși adevărul? DM
