București: Propaganda sovietică surprinsă de fotograful John Phillips

Imaginile sau afișele pot propaga ideologii sau pot pătrunde în conștiința oamenilor fără ca ei să conștientizeze efectul, cu atât mai mult cu cât armele politicii de sovietizare prin diverse tehnici se infiltrau în București, mai ales după 1945.

Posterul filmului despre viața lui Lenin a fost afișat în inima Bucureștiului, așa cum se vede în fotografia imortalizată  de John Phillips, în aprilie 1946, poziționat lângă ansamblul statuar dedicat lui Ion C. Brătianu din Piața Universității. J.Phillips a surprins în mod simbolic infiltrarea treptată a influenței și propagandei sovietice în România, observând juxtapunerea unor simboluri ideologice, total opuse.

Filmele sovietice care îi glorificau pe Stalin sau Lenin erau în vogă în Uniunea Sovietică la sfârșitul anilor ’30, și au fost actori care au făcut carieră interpretând roluri ale liderilor comuniști. În filmul sovietic avertizat pe străzile Bucureștiului aproape zece ani mai târziu de la realizarea sa, actorul Boris Schukin îl interpreta pe Lenin. Conform doctrinei de partid, socialismul realist era aplicat în artă. Filmul lui Mikhail Romm „Lenin în Octombrie” a fost realizat de studiourile Mosfilm în 1937. Liderii sovietici cunoșteau foarte bine puterea cinematografului ca mijloc de propagandă în mase.

O imagine din filmul lui Mikhail Romm „Lenin in Octombrie.” Boris Schukin in rolul lui Vladimir Lenin.

 

Intrarea in Bucuresti a Suveranilor Romaniei Mari, 1 decembrie 1918

Generalul Berthelot, Regele Ferdinand, Regina Maria si Principele Nicolae. Intrarea in Bucuresti, 1 Decembrie 1918 (Fotografia Saptamanii: Jurnal de istoric Diana Mandache)

Regina Maria descria acele momente in ultimul volum al memoriilor sale „Capitole tarzii”:

” Da, suntem într-adevăr din nou acasă! Lungul coşmar a luat sfârşit, ne-am întors acasă învingători: România Mare era un fapt împlinit şi eram aclamaţi ca fiind primul rege şi prima regină a tuturor românilor – fără îndoială o realizare, dar – ei bine, exista în întreaga lume un mare ‘dar’. Peste tot se iviseră noi situaţii, harta Europei se schimbase, se fărâmiţaseră tronuri, iar vindecările, după o încercare atât de cumplită, aşa cum prevăzusem, nu erau un lucru uşor; şi nici să reînozi la loc atâtea fire rupte.

Cei care rămăseseră în partea ocupată a ţării aproape că deveniseră nişte străini. Era ceva dureros de vlăguit în înfăţişarea lor; ca şi cum trăind în lipsuri şi teroare s-ar fi restrâns la jumătate din dimensiunile obişnuite. Iar căutătura ochilor era furişată reflectând spaime încă vii. Nevoiţi fiind să plece capul în faţa invadatorilor nu era uşor să-i readuci la verticală. Cei care, din teamă ori din oportunism pactizaseră cu ocupanţii nu aveau curaj să ne privească în ochi, iar cei care suferiseră pe seama convingerilor şi fidelităţii lor, deşi triumfători acum, erau încă înspăimântaţi de anii de subjugare.

Era mai înţelept să nu răscoleşti prea adânc în inimi şi conştiinţe; în anumite situaţii, cunoaşterea absolută nu aduce nici un beneficiu. Toată lumea suferise, unii mai demn decât ceilalţi dar toţi aveau nevoie de încurajări, de o mână întinsă.

Noi în Moldova, deşi trăiserăm într-o tensiune continuă, ne-am bucurat totuşi de libertate, fiind astfel scutiţi de anumite umilinţe. Suferinţa noastră era de altă natură iar acum venise vremea să vindecăm şi să reconstruim, nu era înţelept să separăm prea mult oile de capre; trebuia închis un ochi, cu tact, pentru a reuşi.

Bineînţeles, trebuia să participăm la toate festivităţile, indiferent de numărul lor. Poporul dorea să-şi exprime gratitudinea pentru reîntoarcerea noastră şi bucuria de a ne vedea din nou în mijlocul lor, dar atat eu cat şi Regele nu doream să risipim banii în acest fel. Erau atâtea alte lucruri mult mai importante de făcut şi aveam încă trupele aliate în oraşul nostru: doream să fie trataţi cu toate onorurile, iar populaţia îi înconjura cu proverbiala ospitalitate românească.

Era un sentiment minunat să fi din nou printre prieteni, şi treptat, începeam să ne obişnuim cu bucuria. Încă mă simţeam mai familiară colindând spitalele, sau printre cei sărmani decât participând la banchete oficiale sau la recepţii festive.” [Sursa: Diana Mandache, Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania, Sutton, 2004] ©Diana Mandache

Palatul Elisabeta 12 mai 2011: Garden Party

Această prezentare necesită JavaScript.

Bucuresti: Ziua Nationala 10 mai 1945

Ziua Regatului 10 mai 1945 (©Diana Mandache: Jurnal de Istoric)

Asa arata Bucurestiul de ziua nationala 10 mai 1945, entuziasmul fiind fondat de deciziile monarhului. In fata Palatului Regal din Calea Victoriei lumea s-a strans sarbatorind ziua Regatului dar si victoria puterilor aliate in cel de-al doilea razboi mondial, imediat dupa capitularea Germaniei naziste. Trebuie amintit aportul important al MS Regelui Mihai la scurtarea razboiului cu 6 luni, prin actul de la 23 august 1944 inlaturand pe maresalul Ion Antonescu, Romania iesind din razboiul alaturi de nazisti si alaturandu-se Aliatilor. DM