In aceasta zi s-a nascut acum 150 de ani Regele Ferdinand I al Romaniei

Pe 24 august 1865 la Sigmaringen s-a nascut principele Ferdinand Victor Meinrad, al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen si al Antoniei (nascuta Infanta a Portugaliei). A facut studiile gimnaziale la Dusseldorf, apoi scoala militara la Kassel si studii juridice la Univeristatea din Tubingen. A fost un botanist pasionat legandu-l o stransa prietenie cu Grigore Antipa. A devenit mostenitor al tronului Romaniei in 1889, fiind succesor al unchiului sau Regele Carol I  (nascut Principe de Hohenzollern-Sigmaringen) ramas fara mostenitor in urma mortii unicului sau copil, principesa Maria in 1874. Ferdinand se casatoreste la 10 ianuarie 1893 cu Marie Alexandra Victoria principesa de Edinburgh, cunoscuta mai tarziu ca Regina Maria. Ferdinand devine rege la 27 septembrie/10 octombrie 1914 intr-o perioada in care harta Europei avea sa fie refacuta in urma primului razboi mondial declansat in vara lui 1914. Razboiul avea sa fisureze marile aliante matrimoniale incheiate in epoca victoriana, Ferdinand dovedindu-se in vara lui 1916 a fi un rege constitutional atunci cand ia decizia de intrare a Romaniei de partea Antantei, respectand vointa Consiliului de Coroana dar si a majoritatii populatiei Romaniei. Acest fapt ii aduce probleme cu familia sa din Germania care a fost socata la aflarea vestii alegerii facute de Ferdinand, mesajul fiind transmis de catre Louis Basset, secretarul particular al regelui Ferdinand la acea vreme. Dupa primul razboi mondial principala preocupare a diplomatiei dar si familiei regale a fost recunoasterea internationala in cadrul conferintei de pace de la Paris a hotarelor Romaniei, reintregite prin unificarea tuturor provinciilor romanesti cu vechiul regat in 1918. Refacerea economica si unificarea legislatiei conform noilor realitati existente la sfarsitul razboiului, ca si adoptarea unei noi Constitutii in 1923 sunt repere  importante ale domniei Regelui Ferdinand cunoscut si ca Ferdinand Loialul. Ceremonialul incoronarii simbolice din octombrie 1922, de la Alba-Iulia, este primul ceremonial regal important fotografiat si filmat din Romania. Vizitele din Europa, in special cele din 1923, 1924, 1925 ale regelui Ferdinand si ale consoartei sale Regina Maria sunt dintre cele mai importante efectuate de monarhii Romaniei. Acum se pun bazele unor relatii diplomatico-politico-economice de tip modern. In decembrie 1925 apare problema succesiunii la tronul roman generat de renuntarea temporara la calitatile de principe mostenitor ale fiului cel mare al regelui Ferdinand. Asadar Ferdinand decide ca mostenitorul tronului sa fie nepotul sau principele Mihai, iar in cazul minoratului acestuia sa fie instituita o Inalta Regenta alcatuita din trei persoane: Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae (unchiul lui Mihai), si Constantin Sarateanu. Parlamentul Romaniei in ianuarie 1926 valideaza acest act. Ferdinand moare pe 20 iulie 1927 la Sinaia si este inhumat in necropola familiei regale de la Curtea de Arges. ©Diana Mandache

Postul initial a fost publicat in 2010

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum 75 de ani ‘L’Echo de Bucarest’ despre Principele de Coroana Mihai

Acum 75 de ani ziarul „L’Echo de Bucarest” din 12 februarie 1937 publica pe prima pagina imaginea Regelui Mihai la acea vreme  Mare Voevod de Alba-Iulia. Presa noteaza de asemenea faptul mai iesit din comun la acea vreme ca Principele de Coroana al Romaniei a avut o operatie de apendicita pe cand se afla in vizita la mama sa in Florenta. DM

Evantaiul Reginei Elisabeta a Romaniei la Christie’s, 2006

Casa de licitatii Christie’s, 2006

Acesta este unul din rarele si pretioasele evantaie care au apartinut Reginei Elisabeta a Romaniei si care a fost vandut la licitatie de catre Christie’s in Londra, in februarie 2006. A fost estimat intre 3 si 5 mii de lire sterline si a fost vandut cu 2880, deci sub pretul initial estimat; asa cum spuneam intr-un articol anterior (referitor la licitatia Epocii de aur din Bucuresti, 26 ian.2012) obiectele pot fi vandute uneori cu mult sub pretul estimat. Asemenea evantaie pretioase ca realizare artistica dar si prin valoare  istorica au apartinut Reginei Maria, si au fost lasate prin testament, cele mai multe  unor apropiati ai familiei regale. Diana Mandache

Alte detalii despre aceasta licitatie aflati la „Romanian Royal Memorabilia: Carmen Sylva’s Fan auctioned in 2006”.

***

este obligatoriu pentru oricine foloseste materialele de pe acest site sa citeze clar sursa si numele autorului acestui blog

Destine regale. Film documentar ‘Coroana Romaniei’

Studioul cinematografic Sahia a realizat un film documentar despre destinele regilor Romaniei. Se va gasi, speram, in librarii in a doua parte a acestui an. Cateva imagini din acest documentar il puteti viziona mai jos. Documentarea are la baza materiale din  arhiva de film a studioului Sahia. Principalul contributor al filmului este autorul acestui blog, la partea dedicata MS Regelui Mihai contribuind si istoricul Valentin Mandache. DM

Puteti viziona un trailer al filmului documentar dedicat Reginei Maria. Se va lansa, sper,  in vara acestui an impreuna cu un alt film ‘Coroana Romaniei: Regii’. Filmul ‘Maria, Regina noastra’ are 25 minute, concentrand aspecte importante din viata sa ca regina prezentate de autorul blogului. DM

Testamentul Regelui Carol I, februarie 1899

Testamentul meu, scris si iscalit de propria mea mâna, la 14/26 februarie 1899, în capitala mea, Bucuresti.

Testamentul meu, scris de mine, în luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin „Monitor” dupa moartea mea, cu rugamintea ca ultima mea vointa si dorinta sa fie urmate întocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mâna, fiind înca voinic si sanatos. Având aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca sa ma hotarasc a lua cele din urma dispozitii. Alcatuind acest testament, gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a batut neîncetat si care a avut deplina încredere în mine. Viata mea este asa de strâns legata de aceasta de Dumnezeu binecuvântata tara, ca doresc sa-i las si dupa moartea mea, dovezi vadite de adânca simpatie si de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi si noapte, m-am gândit la fericirea României, care a ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica între statele europene, m-am silit ca simtamântul religios sa fie ridicat si dezvoltat în toate straturile societatii si ca fiecare sa îndeplineasca datoria sa, având ca tinta numai interesele statului. Cu toate greutatile pe care le-am întâlnit, cu toate banuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul domniei mele, în contra mea, expunându-ma la atacurile cele mai violente, am pasit fara frica si fara sovaire înainte, pe calea dreapta, având nemarginita încredere în Dumnezeu si în bunul simt al credinciosului meu popor. Înconjurat si sprijinit de fruntasii tarii, pentru care am avut întotdeauna o adânca recunostinta si o vie afectiune, am reusit sa ridic, la gurile Dunarii si pe Marea Neagra, un stat înzestrat cu o buna armata si cu toate mijloacele, spre a putea mentine frumoasa sa pozitie si realiza odata înaltele sale aspiratiuni.
Succesorul meu la tron primeste, ia dar o mostenire, de care el va fi mândru si pe care o va cârmui, am toata speranta, în spiritul meu, calauzit fiind prin deviza: „Totul pentru tara, nimic pentru mine”..
Multumesc din suflet tuturor celor care au lucrat cu mine si care m-au servit cu credinta. Iert acelora care au scris si au vorbit în contra mea, cautând a ma calomnia sau a arunca îndoieli asupra bunelor mele intentiuni.
Trimitând tuturor o ultima salutare, plina de dragoste, rog ca si generatiile viitoare sa-si aminteasca din când în când de acela care s-a închinat cu tot sufletul, iubitului sau popor, în mijlocul caruia el s-a gasit asa de fericit. Pronia cereasca a voit ca sa sfârsesc bogata mea viata. Am trait si mor cu deviza care straluceste în armele României: „Nihil sine Deo!”
Doresc sa fiu îmbracat în uniforma de general (mica tinuta, cum am purtat-o în toate zilele), cu decoratiile de razboi si numai Steaua României si Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am ramas credincios religiunii mele, însa am avut si o deosebita dragoste pentru biserica rasariteana, în care scumpa mea fiica, Maria, era botezata. Binecuvântarea corpului meu se va face de un preot catolic, însa doresc ca clerul de amândoua bisericile sa faca rugaciuni la sicriul meu, care trebuie sa fie foarte simplu. (…) Coroana de otel, faurita dintr-un tun luat pe câmpul de lupta si stropit cu sângele vitejilor mei ostasi, trebuie sa fie depusa lânga mine, purtata pâna la cel din urma locas al meu si readusa apoi la palat. Sicriul meu, închis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (daca se poate) la Plevna si tras de sase cai din grajdurile mele, fara valuri negre. Toate steagurile care au fâlfâit pe câmpiile de bataie vor fi purtate înaintea si în urma sicriului meu, ca semn ca scumpa mea  armata a jurat credinta steagului sau si sefului sau suprem, care prin vointa lui Dumnezeu, nu mai este în mijlocul credinciosilor sai ostasi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei stramosesti, în timpuri de grele încercari, de care Cerul sa pazeasca tara. Trimit armatei mele, pe care am îngrijit-o cu dragoste si careia m-am închinat cu toata inima, cea din urma salutare, rugând-o a-mi pastra o amintire calda. (…) Prin o buna gospodarie si o severa rânduiala în cheltuieli, fara a micsora numeroasele ajutoare cerute din toate partile, averea mea a crescut din an în an, asa ca pot dispune astazi de sume însemnate, în folosul scumpei mele Românii si pentru binefaceri. Am hotarât dar o suma de 12 milioane de lei, pentru diferitele asezaminte, noi fundatiuni si ca ajutoare. Aceasta suma va fi distribuita precum urmeaza: 1. La Academia Româna, sase sute mii de lei, capital pentru publicatiuni. 2. La Fundatiunea mea Universitara, pentru sporirea capitalului, sase sute mii de lei. 3. La Orfelinatul „Ferdinand” din Zorleni, lânga Bârlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei. 4. Pentru întemeierea unui internat de fete de ofiteri în armata mea, cu un institut de educatiune, cu un învatamânt practic, la Craiova , doua milioane lei. 5. Pentru întemeierea unei scoli industriale la Bucuresti, trei milioane lei. (Urmeaza alte 12 legate).
Înaltând rugaciuni fierbinti catre A-tot-Puternicul, ca sa ocroteasca de-a pururea România si sa raspândeasca toate harurile asupra scumpului meu popor, ma închin cu smerenie înaintea vointei lui Dumnezeu si iscalesc cea din urma hotarâre a mea. În numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin. Facut la Bucuresti, la 14/20 februarie 1899.

CAROL

Am scris si iscalit cu propria mea mâna acest testament, pe doua coale, formând opt pagini, legate cu fir rosu si am pus sigiliul meu.