Lansare de carte: „Viva Regina Maria!”, Joi 17 Noiembrie ora 18, la Gaudeamus

Dragi cititori ai blogului,

Am placerea sa va invit alaturi de editura Corint, Joi 17 noiembrie  incepand cu ora 18 la lansarea unei minunate carti despre Regina Maria intitulata:  VIVA REGINA MARIA!

Volumul este o contribuție la istoriografia primului razboi mondial și regalitate in context european.

Din continutul cărții:

  • Rude și alianțe
  • Pro-Antanta
  • Războiul
  • Misiune la Paris și Londra
  • Noi frontiere
  • Propagandă, mediatizare, mit
  • Album
  • Corespondența Reginei Maria cu mama sa, Ducesa de Coburg (1914 – 1920)

Purtând aura augustei sale ascendențe, Regina Maria a devenit neașteptat de populară în anii războiului, se metamorfozase în regina ocrotitoare a soldaților, arătând un curaj deosebit, fiind în spitale alături de bolnavii de tifos. A vizitat și a încurajat militarii răniți, orfanii de război, dar și copiii din satele sărace ale Moldovei, a organizat spitale, ambulanțe și cantine. A sprijinit Crucea Roșie română și a colaborat cu societățile similare ale Aliaților. Mai mult, a purtat corespondență cu șefi de stat, verii săi, prezentând situația politică a țării, iar cu personalități ale Conferinței de pace de la Paris a vorbit despre oameni, frontiere, drepturi istorice și alianțe.

În materialele propagandistice din războiul alături de Antanta o regăsim pe Regina Maria purtând costumul de soră de caritate, Crucea Roșie fiind sub înaltul său patronaj. În perioada păcii impuse de Puterile Centrale, regina apare fotografiată în costum tradițional românesc semnificând identitatea națională. Sosirea triumfală în București alături de Rege și de Aliați o înfățișează pe suverană purtând uniforma militară, de colonel al Regimentului 4 Roșiori. Fiecare dintre cele trei costume definește o simbolistică națională asociată personalității sale. Nu toate reginele consoarte din anii de război erau reprezentate de presă în aceste trei ipostaze. Prin acordul mediatizării propriei imagini în costum de soră medicală, în veșminte tradiționale românești sau în uniformă militară, Maria a transmis un mesaj politic.

Diana Mandache

1-v-040
O reculegere simbolica a suveranilor la mormantul celui ce infaptuise prima unire la 1600

Citește în continuare „Lansare de carte: „Viva Regina Maria!”, Joi 17 Noiembrie ora 18, la Gaudeamus”

Reclame

Ziua Nationala a Romaniei: 10 Mai 1916

Cavaleria romana defileaza in fata Regelui Ferdinand

M-am gandit sa va prezint doua imagini de la o zi nationala cu o importanta speciala, din ultimele luni de neutralitate a Romaniei. Pe 10 mai 1916 celebrarile zilei nationale din Regat s-au desfasurat intr-un context special. Europa se afla in razboi, iar atmosfera favorabila Antantei era observata de ziaristii vremii precum si de diplomatii acreditati la Bucuresti. Acel moment a fost destul de sugestiv aniversat cu o desfasurare de militari impresionanta, aratand pregatirea de razboi a Romaniei, care in august avea sa declare razboi Austro-Ungariei. DM 

Parada militara 10 mai 1916, Bucuresti (Diana Mandache collection)

Protejat: Regina Maria despre Maica Pucci (1918)

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Intrarea in Bucuresti a Suveranilor Romaniei Mari, 1 decembrie 1918

Generalul Berthelot, Regele Ferdinand, Regina Maria si Principele Nicolae. Intrarea in Bucuresti, 1 Decembrie 1918 (Fotografia Saptamanii: Jurnal de istoric Diana Mandache)

Regina Maria descria acele momente in ultimul volum al memoriilor sale „Capitole tarzii”:

” Da, suntem într-adevăr din nou acasă! Lungul coşmar a luat sfârşit, ne-am întors acasă învingători: România Mare era un fapt împlinit şi eram aclamaţi ca fiind primul rege şi prima regină a tuturor românilor – fără îndoială o realizare, dar – ei bine, exista în întreaga lume un mare ‘dar’. Peste tot se iviseră noi situaţii, harta Europei se schimbase, se fărâmiţaseră tronuri, iar vindecările, după o încercare atât de cumplită, aşa cum prevăzusem, nu erau un lucru uşor; şi nici să reînozi la loc atâtea fire rupte.

Cei care rămăseseră în partea ocupată a ţării aproape că deveniseră nişte străini. Era ceva dureros de vlăguit în înfăţişarea lor; ca şi cum trăind în lipsuri şi teroare s-ar fi restrâns la jumătate din dimensiunile obişnuite. Iar căutătura ochilor era furişată reflectând spaime încă vii. Nevoiţi fiind să plece capul în faţa invadatorilor nu era uşor să-i readuci la verticală. Cei care, din teamă ori din oportunism pactizaseră cu ocupanţii nu aveau curaj să ne privească în ochi, iar cei care suferiseră pe seama convingerilor şi fidelităţii lor, deşi triumfători acum, erau încă înspăimântaţi de anii de subjugare.

Era mai înţelept să nu răscoleşti prea adânc în inimi şi conştiinţe; în anumite situaţii, cunoaşterea absolută nu aduce nici un beneficiu. Toată lumea suferise, unii mai demn decât ceilalţi dar toţi aveau nevoie de încurajări, de o mână întinsă.

Noi în Moldova, deşi trăiserăm într-o tensiune continuă, ne-am bucurat totuşi de libertate, fiind astfel scutiţi de anumite umilinţe. Suferinţa noastră era de altă natură iar acum venise vremea să vindecăm şi să reconstruim, nu era înţelept să separăm prea mult oile de capre; trebuia închis un ochi, cu tact, pentru a reuşi.

Bineînţeles, trebuia să participăm la toate festivităţile, indiferent de numărul lor. Poporul dorea să-şi exprime gratitudinea pentru reîntoarcerea noastră şi bucuria de a ne vedea din nou în mijlocul lor, dar atat eu cat şi Regele nu doream să risipim banii în acest fel. Erau atâtea alte lucruri mult mai importante de făcut şi aveam încă trupele aliate în oraşul nostru: doream să fie trataţi cu toate onorurile, iar populaţia îi înconjura cu proverbiala ospitalitate românească.

Era un sentiment minunat să fi din nou printre prieteni, şi treptat, începeam să ne obişnuim cu bucuria. Încă mă simţeam mai familiară colindând spitalele, sau printre cei sărmani decât participând la banchete oficiale sau la recepţii festive.” [Sursa: Diana Mandache, Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania, Sutton, 2004] ©Diana Mandache

Monument rural dedicat eroilor din Primul Razboi Mondial cu efigia Regelui Ferdinand

The Great War Memorial for the fallen soldiers in the village of Zatreni, Valcea county/ Photograph ©Valentin Mandache

Acest articol este dedicat aniversarii de maine, 24 August, a zilei de nastere a Regelui  Ferdinand (1865 – 1927), suveranul tarii in timpul Primului Razboi Mondial. Articolul reflecta un important aspect al identitatii locale, la nivelul satului, generat de impactul dramatic pe care evenimentele Marelui Razboi l-au avut asupra mediului rural romanesc.

Cetatenii satului Zatreni din sud-vestul Romaniei, in judetul Valcea, au platit un pret foarte greu in timpul Primului Razboi Mondial, cu 233 barbati omorati in batalie, o pierdere uriasa pentru o asezare rurala. Monumentul din centrul satului, dedicat eroilor din localitate, prezinta o bine redata efigie a Regelui Ferdinand, comandantul suprem al armatei romane, asa cum se vede in fotografia de mai sus. Monumentul, in mod uimitor, a supravietuit perioadei regimului comunist, cel mai probabil deoarece nu este o inscriptie cu numele suveranului pe soclu. Aceasta cred ca a facut ca autoritatile comuniste locale sa creada si sa propage idea ca basorelieful reprezinta numai un soldat din timpul Marelui Razboi, personificand armata. Intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei a fost decisa intr-un Consiliu de Coroana special pe data de 27 August 1916. © Diana Mandache

Acest articol a fost publicat initial in lb. engleza Diana Mandache’s Weblog: Royal History