Si nu in ultimul rand, cu aproape 2 saptamani inainte de iesirea din tipar a cartii am colaborat cu jurnalista Camelia Cski pentru Stiri TVR pe 28 si 29 martie, precum si pentru Ora Regelui, emisiunea din 13 aprilie 2024. Multumesc, Camelia
Dragii mei, am placerea sa va invit la lansarea noii mele carti, miercuri 10 aprilie de la ora 19 la Jockey Club.
Pentru cei interesati sa cunoasca detalii din viata Principelui Nicolae, al doilea fiu al regelui Ferdinand si al reginei Maria, din perioada exilului activ, le recomand noua mea carte care va apare curand la editura Corint, colectia Istorie cu Blazon.
Exil și Rivalități. Principele Nicolae pune în prim plan complexitatea relațiilor personale ale principelui cu regina Maria, dar mai ales cu fratele său Carol în momente esențiale din istoria dinastiei, petrecute după moartea regelui Ferdinand. Nicolae va lua drumul exilului în 1937 plecând definitiv din România, fiind exclus din familia regală de regele Carol datorită căsătoriei morganatice cu Ioana Doletti. Noua configurație politică creată după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial i-a zădărnicit orice încercare de a reveni la București. Această perioadă însă îl va pune în situații interesante de viață, având contacte cu diplomații Aliaților acreditați la Berna sau întâlniri cu unii membri ai familiei regale spaniole aflați în Elveția, dar și cu diplomați români care informau Bucureștiul despre activitățile princiare. Instalarea regimului comunist în România determină o nouă etapă în configurarea emigrației. Existența în exil între 1948-1953 a doi regi și a unui fost principe regent a dus la repoziționări, noi alianțe. S-au conturat două orientări principale ale emigrației în jurul celor doi regi, a treia fiind „gruparea Nicolaistă” la care aderaseră vechii săi susținători sau nemulțumiții, având deopotrivă legături cu Liga Românilor Liberi sau ale organizații ale exilului din Paris, Madrid, Roma, Freiburg. Deși lupta în emigrație pe parcursul anilor a încetinit, Nicolae a continuat să rămână o figură distinctă a familiei regale în relațiile cu refugiații români.
Principele Nicolae avea un caracter ferm, iar spiritualitatea și manierele sale creionate de educația britanică au creat o bună impresie în cercurile înaltei societăți europene. Chiar dacă nu a mai revenit în țara natală, a căutat să sprijine comunitățile întâlnite, iar cultura o vedea ca un mijloc eficient de propagandă în timpul Războiului Rece. DM
Data aparitiei aprilie 2024, Forthcoming book, April 2024
Dragii mei, cei care doresc sa fie alaturi de mine ne putem intalni duminica 5 iunie la Bookfest, Romexpo – pavilion B2, la standul editurii Corint, fix la ora 12. In prim plan cartea “Ileana, Principesa României”. O scurtă lectura, dialog cu cititorii si o sesiune de autografe. Astept cu drag sa ne revedem, prieteni fideli!
Este o bucurie pentru mine sa vad aceasta carte publicata, dupa 2 ani de pandemie si aparenta acalmie.
Soră și mătușă de rege, principesă a României, arhiducesă a Austriei, Ileana a fost ultima fiică a reginei Maria și a regelui Ferdinand. Prin gesturi simple se apropiase de oameni, fiind alături de copiii orfani în timpul Marelui Război, stând de vorbă cu țăranii. Cu aceeași dezinvoltură discutase la palatul Buckingham cu regele George V și regina Mary, primind aprecierea rudelor britanice, iar în călătoriile sale se aflase constant în atenția presei. A fost o iubitoare a cărților lui Jane Austen și căpitan al iahtului său pe Marea Neagră. Ileana trăise experiența a două războaie, cu toate avatarurile, îndeosebi în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, devenind martor al ascensiunii comunismului în România. Din exil, Ileana a contribuit alături de regele Mihai și de reprezentanți ai emigrației politice cu relatarea propriilor experiențe și analize la investigația Congresului american privind comunismul. Latura spirituală a personalității sale, care a dominat-o, i-a schimbat destinul, în ultima parte a vieții îmbrățișând monahismul. Pare că a trăit mai multe vieți, deși a fost una singură. DM
Cuprins: Prolog. Ily Lilly. Heathfield. Nobletea obliga. Casatoria Habsburg. Austria: Modling & Sonnberg. Vizite. Inima Branului. Exil: Elvetia. Argentina. SUA. Epilog. Bibliografie. Index.
Regele Mihai unul din martorii comisiei Kersten
la min. 3:15- 4:52 si min. 24:47 – 26:05.
În 1954 Comisia Kersten, sub preşedinţia lui Charles J. Kersten, a fost desemnat de Congresul american să investigheze complexa problematică a agresiunii comuniste asupra Poloniei, Ungarei, Cehoslovaciei, Bulgariei, României, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Germaniei de est şi a încorporării forţate a statelor baltice la U.R.S.S. Un raport special a fost întocmit şi despre România, intitulat „Preluarea puterii de către comunişti şi ocuparea României”. Comisia Kersten a audiat ca martor pe Regele Mihai, ca şi pe mătuşa sa Principesa Ileana, în cadrul acestei anchete de la începutul Războiului Rece care consemnase mărturiile a 112 persoane.
Detalii in Exilul Regelui, carte pe care am publicat-o la Curtea Veche in editia a II-a anul acesta.
Exilul Regelui recompune o istorie convolută din perioada Războiului Rece, analizând evenimente marcante, precum repudierea abdicării prin declarația de la Londra a Regelui Mihai ori constituirea Comitetului Național Român, așa-numitul guvern în exil, dar și supravegherea permanentă a suveranului de către spionajul comunist, legăturile liderilor emigrației politice cu organizații internaționale sau efectele produse de schimbările survenite în relațiile politice dintre Vest și Est.
Prin intermediul agenților infiltrați ai Securității, regimul comunist supraveghea, șantaja și, adeseori, dezbina emigrația politică românească. Dosarele care analizau activitatea diverselor instituţii ale exilului aveau ca scop minimalizarea și compromiterea acestora prin mijloace specifice. Cartea este documentata din arhive diplomatice declasificate, din arhivele fostei Securități (Dosarul Regelui, al Comitetului Național Român și alte dosare complementare), dar și din variate surse externe.
(c) 2016, 2021, DM/Curtea Veche.https://www.curteaveche.ro/p/exilul-regelui
Paul-Jean Franceschini, jurnalist pentru „L’Express” și „Monde”, cunoscut pentru stilul profund analitic, fără ornamente inutile, a publicat romane despre viețile private ale unor personaje istorice. Cartea despre președintele american John F. Kennedy și actrița Marilyn Monroe deschide o perspectivă nouă pentru facila înțelegere a două personalități cu educație și biografie diferită, ambii însă dornici de succes. Când aceste personaje aflate în ascensiune se întâlnesc, știrile private nu ajung întotdeauna în lumina reflectoarelor. Imaginile completate ulterior de informații ale unor martori sau scrisori recent descoperite, pline cu detalii picante, continuă să rămână subiectul preferat al mass mediei. Experimentatul jurnalist își construiește romanul cu date istorice redate prin intermediul dialogului, creând o imagine cinematografică a evenimentelor, sau cu scene descriptive din viața lui Jack și a lui Marilyn, îmbinate cu vignette din lumea politicii, filmului, presei sau a mafiei. Diana Mandache
Printre alte randuri, scrise, o lectura scurta, dupa amiaza in gradina.
DIANA MANDACHE: JURNAL DE ISTORIC 