„Credinţa nu este cea adevărată decât dacă te face fericit sufleteşte şi fericit pe lumea aceasta cât şi pe lumea cealaltă”, Regele Mihai 1939

Elevul Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, Principe Mostenitor al Romaniei. Lucrare la religie. (In colţul din stânga sus este semnat Mihai, iar in dreapta data: 9 februarie 1939)

Astazi m-am gandit sa va prezint extrase dintr-o interesanta lucrare intitulata ‘Religia şi ştiinţa’, notată cu 9 de către Preotul Nicolae Popescu. Am ales acest subiect gândidu-mă şi la deviza Casei Regale – Nimic fără Dumnezeu:

 „Domeniul religiei este în lumea supranaturală, cu nimic aproape de pământ. Ştiinţa îşi are domeniul în lumea materială, o lume pipăibilă.

Metodele cu care lucrează sunt raţiunea, observarea, experienţa şi credinţa. Aceste metode depind de direcţia pe care o luăm în cercetarea ei. De ex. în şt.naturale, geografie, fizică, chimie etc. Religia însă nu putem zice că are propriu-zis metode, dar ca un fel de metodă este credinţa. Am văzut că şi la ştiinţe întâlnim credinţă. Dar!… credinţe şi credinţe. …. Eu unul nu cred că se poate apropia întru nimic credinţa religioasă cu cealaltă, din cauză că religia este aşa de măreaţă, ceva fără infinit, atât de divină că mie nu-mi vine să mă gândesc la vreo apropiere. Credinţa în Dumnezeu este aşa de splendidă că te înalţă sufleteşte. Credinţa ştiinţei este ceva cu totul material…”

În final Principele Moştenitor concluzionează impresia sa despre semnificaţia credinţei, indiferent de domeniul în care este regăsită:

„Eu zic că acea credinţă nu este cea adevărată decât dacă te face fericit sufleteşte şi fericit pe lumea acesta cât şi pe lumea cealaltă”.

La finalul lucrării sunt scrise aprecierile profesorului Pr.Popescu: „Tratare deosebită de carte [diferit faţă de manual –n.a.] şi de lămuririle clasei. Îmbucurătoare libertate. Ar fi trebuit mai largă expunere”. Regele insa sintetizase sublim credinta sa…



daca citati va rog sa mentionati sursa si autorul blogului

O conferinta pe tema anilor formatori ai Regelui Mihai a fost sustinuta pe 15 ianuarie 2014

afis_dianavalentinmandache_15-sau-16-ian2014-001

 

Anunțuri

Mihai I, Regele Romaniei, Regele Exilului Nostru

MS Regele Mihai a murit! Un rege a carui viata se identifica cu cea a Romaniei de aproape 100 de ani. Chiar si in exil puterea de simbol, de intruchipare a unui  sistem politic a insemnat la fel de mult. Pentru mine notiunea de libertate s-a regasit in personalitatea Regelui Mihai, pe care mi-l amintesc prima oara din mesajele  transmise prin intermediul radiourilor Europa Libera sau Vocea Americii, in anii comunismului. Destinul l-a purtat prin perioade istorice diferite  de la perioada interbelica, al doilea razboi mondial, la ascensiunea comunismului si exilul regal continuat si dupa caderea Cortinei de Fier. A intalnit lideri internationali pe care ii stim doar din carti, fotografii sau filme. Destinul Regelui a reprezentat drumul catre mantuire, Regele avand imaginea unui martir.

(c) DM

Mihai, fiul Regelui Carol al II-lea și al Reginei Elena (n. principesă a Greciei), s-a născut la Castelul Foişor pe 25 octombrie 1921. Numele de Mihai a fost ales după cel al legendarului voievod Mihai Viteazul, simbolizând ideea de unitate, într-un context ce urma unirii de la 1918 și a recunoașterii acesteia în cadrul Conferinței de pace de la Paris. Nașterea nepotului Regelui Ferdinand aducea cu sine întărirea dinastiei române prin asigurarea continuității sale.

Încă de la naștere destinul este legat de cel al patriei, iar primul ceremonial, cel al botezului Principelui Mihai, a fost săvârșit în sacralitatea Sălii Tronului, semnificația fiind supremă.

Adeseori regalitățile s-au întrebat dacă este o binecuvântare sângele regal, „Is Royal Blood a Blessing?”, aşa cum își intitulase Regina Maria un articol publicat în presa vremii, cu referire la experiențele familiei regale române.  De formarea Principelui Mihai s-au îngrijit în prima perioadă mama sa Principesa Elena și bunica Regina Maria, iar după 1930 educația s-a aflat sub îndrumarea directă a tatălui, Regele Carol II, care crease un model de școală palatină. Lecțiile de matematică și fizică, chimie, română, geografie, sociologie, religie sau cele de drept sau istorie se constituiau datorită profesorilor în modele de structurare a gândirii. Sintezele privitoare la istoria familiei regale aveau menirea lor specială în instrucția moștenitorului Tronului. Pe lângă programa școlară și ideile pedagogice ale Regelui Carol II, Principesa-Mamă Elena a continuat să fie un model uman pe care Mihai avea să-l urmeze. Regele Mihai a avut drept monarh inspirațional pe fondatorul Dinastiei României, Regele Carol I, dar și pe Regele Pavlos al Greciei, unchiul pe linie maternă. Despre Regele Carol I, Mihai învățase la lecțiile de istorie, așa cum arată documentele școlare, suveranul model fiind descris în detaliu, avea “o inteligență ascuțită, rece și calculată, poseda un dezvoltat simț al realităților politice, al datoriei și onoarei, era foarte econom, un bun gospodar, era profund religios, având o fire aleasă, devotată țării sale pentru care a fost un adevărat ctitor[1].

Ceremoniile şi evenimentele regale au atras atenţia publicului, în mod special odată cu extinderea mijloacelor moderne de mediatizare. Dar şi până atunci presa scrisă, ziarele, revistele, prin intermediul articolelor însoţite mai întîi de gravuri, desene, apoi fotografii, toate au răspândit mesajul Coroanei române, popularizând imaginea monarhului şi a îndatoririlor faţă de patrie. În cazul Regelui Mihai acest lucru a fost cunoscut datorită celor două domnii, cea a regelui-copil și cea a tânărului monarh. În septembrie 1940, Mihai I se urcase pe tron pentru a doua oară, într-un context politic intern și geopolitic internațional tumultos.

Regalitatea s-a dovedit a fi un motor al acţiunilor în cadrul unor mari evenimente cu caracter regional, european sau internațional, așa cum a fost războiul de independență, marele război și unirea din 1918, determinând fapte care au schimbat cursul istoriei. O asemenea conjunctură pentru România a fost și decizia Regelui Mihai de trecere de partea Aliaților prin actul de la 23 august 1944, demonstrând relevanţa instituţiei monarhice prin salvarea ţării de la catastrofă şi scurtarea celui de-al doilea război mondial cu cel puţin şase luni. În România s-a revenit în acel context favorabil la Constituția democrată din 1923[2].

Greva regală declarată de Regele Mihai în august 1945 față de guvernul dr. Petru Groza, este un caz inedit în istoria regalității europene, prin refuzul de a semna acte, documente oficiale, protestând față de comunizarea țării. Demersul a fost sortit eșecului, România îndreptându-se spre sovietizarea treptată culminând cu lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947 care avea drept paravan un act de abdicare, impus prin forță.

Exilul Suveranului și al familiei regale române se integrează evenimentelor complexe derulate după sfârșitul celui de-al doilea război mondial în partea de sud-est a Europei. Exilul regal este parte a exilului românesc, reprezentând România în noua configurație geopolitică denumită statele captive în timpul Războiului Rece, țările care se aflau într-un regim comunist și în sfera dominației U.R.S.S.

Vizitele Regelui din primăvara lui 1948 la Londra sau Washington au dorit să arate opiniei publice internaţionale adevărul despre contextul abdicării sale forţate. Declarațiile din exil ale Regelui s-au constituit în principale mijloace de comunicare cu compatrioții. În plus au avut o simbolistică aparte fiind legate de sărbători fundamentale ale României democrate, ziua  de  10 mai, de Crăciun și de Anul Nou, mesaje aidoma discursurilor de altădată, sau cu ocazia unor evenimente importante, cum erau cele legate de unirea de la 1918. Acestea arată ce fel de ceremonii și tradiții au supraviețuit în exil, ele reflectând modul în care Regele și familia sa a rămas în legătură cu țara prin intermediul mass mediei internaționale occidentale, a Comitetului Național Român, al emigrației române.

Pe 10 iunie 1948 Regele s-a căsătorit la Atena cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, noua sa familie aflându-se constant supravegheată de serviciile secrete comuniste. Perioada Războiului Rece a însemnat intensificarea activității exilului românesc, când Regele Mihai a constatat existența unor facțiuni, care au dus și la divizarea Comitetului Național Român, la schimbarea componenței, existând discuții cu privire la înnoirea elitelor sau demisii.

Câteva exemplificări din însemnările, notele sau rapoartele securităţii din arhiva CNSAS despre monarhul României, cuprinse în dosarul Regelui Mihai I, poartă registrul specific al limbajului regimului comunist dominat de exagerări, deformări, iar alteori se rezumă la consemnarea strictă de evenimente şi întrevederi. Regele era numit de către securitatea comunistă Mihai de Hohenzollern, primind și numele de cod Rex, Leon sau Străinul.

După căderea comunismul, dorința Regelui și a familiei sale de a reveni în țară de Paște 1990   s-a năruit rapid, vizele fiind anulate, călătoria fiind considerată inoportună, autoritățile de la București temându-se de puterea de simbol a regelui și de faptul că acesta încă putea fi considerat șeful al statului, până la adoptarea altei constituții. Prima vizită a regelui Mihai în România a fost însă de Crăciun, în 1990, rămânând un moment de referință în istoria recentă prin metodele folosite de autorități, similare cu cele ale securității ceaușiste, Regele fiind expulzat din țară, fiind întors din drumul său către Curtea de Argeș, pentru a se reculege la mormintele familiei.

După adoptarea Constituției republicane în decembrie 1991, autoritățile i-au permis Regelui Mihai o vizită de Paște 1992. Călătoria Regelui a devenit una istorică și a rămas în memoria istoriei recente a României prin recunoașterea puterii de simbol a monarhului român, al eforturilor exilului pentru libertate și eliberarea țării de comunism. Alte vizite i-au fost  interzise Regelui până în februarie 1997 când noile autorități sub egida Convenției Democrate i-au restituit drepturile asupra cetățeniei.

Deși a vizitat periodic România după 1997, sprijinind demersurile României pentru aderarea la NATO sau UE, monarhul a decis să trăiască până în ultima sa clipă în Elveția. Prin această alegere monarhul a înțeles că exilul Coroanei nu s-a încheiat.

Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace! Nihil Sine Deo…

Diana Mandache 

 

Bibliografie:
Diana Mandache, Exilul Regelui, Curtea Veche Publishing, 2016
Diana Mandache, Regele Mihai. Album istoric, Litera, 2013
Note:
[1] ANR, Casa Regală Miscelanee, 1004/varia 14
[2] Diana Mandache, „Patrie și Destin. Principesa Moștenitoare a României”, Litera 2012.

Aviația în decursul timpului, conferinta sustinuta de regele Mihai in 1937

Conferință susținută de MS Marele Voievod de Alba-Iulia (12 decembrie 1937)

Iubiți Ascultători,

Conferința mea tratează o problemă oarecum aridă. Totuși prin marea importanță pe care o are în istoria civilizației, sper că subiectul pe care l-am ales nu vă va plictisi prea mult. Este vorba despre aviație.

Ideea de a zbura este foarte veche și o putem urmări în legendele oamenilor până la 2000 de ani în.Chr. Astfel o legendă chinezească din acele timpuri vorbește despre un regat închipuit, unde locuiau oameni cu un singur braț și trei ochi și care călătoreau în care zburătoare.

Cu toate astea încercarea de a zbura apare foarte târziu în istoria omenirii. Vom vedea că deși ideea și curiozitatea zborului existau din cele mai vechi timpuri, totuși, omul n-a îndrăznit să treacă la fapte decât foarte târziu. Abia în secolul al XVI-lea Leonardo da Vinci a făcut primele studii științifice asupra zborului mecanic al omului, prin imitația zborului păsărilor.

Secolul al XVII-lea este consacrat cercetărilor și proiectelor, fără însă să ne lase vreo realizare. Primele realizări aparțin secolului al XVIII-lea, dar ele sunt din domeniul aerostației. Omul reușise prin urmare s se ridice în aer, dar nu putea să dirijeze nava. Tot Blanchard face primele încercări de dirijare. Către sfârșitul acestui secol pasiunea zborului era așa de mare, încât până și doamnele care ieșeau la plimbare purtau rochii cu balonașe.

Încercările lui Blanchard au perfecționat sistemul de dirijare a balonului așa încât îl vedem în ziua de 7 ianuarie 1785 traversând Canalul Mânecii. Dar tot în acest an are loc prima catastrofă aeriană în care își găsesc moartea: De Pilatre, De Rozier și de Romain la Wimereux. După atâtea proiecte și realizări căpătase o oarecare siguranță. Citește în continuare „Aviația în decursul timpului, conferinta sustinuta de regele Mihai in 1937”

„Mostenirea Elenei Lupescu si statul comunist”


Cu 40 de ani în urmă succesiunea Lupescu a reprezentat un subiect care a înfierbântat o scenă mai puțin vizibilă a României comuniste. Interesant este cum interacționează în rețele tip pânze de păianjen firme de avocatură sau case de licitații, prieteni și rude, servicii secrete, ajungând uneori să se întrepătrundă pe un teritoriu comun, să se întâlnească din obligație sau în mod voit, să colaboreze sau să conteste decizii, constituindu-se într-unul dintre procesele internaționale importante ale epocii Ceaușescu. În acest demers au fost implicate mai multe state prin contactele pe care autoritățile române le-au inițiat îndeosebi în Portugalia, Elveția, Spania, Franța, Olanda, R.F. Germania, Anglia, Brazilia, Mexic, SUA, Canada.
Procesele deschise de statul comunist în cazul succesiunii Lupescu au reprezentat exemplul clasic al modului de lucru al personalului diplomatic, juridic și cultural, infiltrat de securitate, parte dintr-un sistem aflat sub comanda regimului totalitar, limitat din interiorul său de solicitările financiare pe care le presupunea orice acțiune judiciară internațională de anvergură. Diana Mandache

Noua mea carte la Gaudeamus

‘Mostenirea Elenei Lupescu si statul comunist’ – Lansarea va avea loc la Gaudeamus – sambata 25 noiembrie, ora 18, standul Curtea Veche Publishing (Romexpo). Va astept pe toti cei interesati de istorie, DM

Cum sa stimulezi bunul simt

Am gasit de curand o carte postala ce avea tiparit pe verso indemnul scrierii unei formule de politete, astfel taxa postala se reducea cu 2 lei. Era o perioada cand corespondenta era voluminoasa, fiind apreciat comportamentul nearogant si bunul simt:

Dacă scrieți numai o formulă de politețe exprimată în cinci cuvinte, Taxa poștală e 1 Leu în loc de 3 Lei.”

Voi in cate cuvinte va puteti adresa politicos unei persoane?

Foto MNIR

Imagini din vacanta

 

Photos©Diana M

 

Veche carte postala umoristica

O carte postala tiparita in 1929 si expediata in 1936 arata cateva din beneficiile unei vacanțe la Vatra Dornei, printre care izvorul de apa minerala. Textul e simplu: Am sosit cu bine in Vatra Dornei, iar desenul e amuzant. In spate se vad cladirile istorice din oras, precum clăcirea izvorului Falkenhayn (numit apoi Santinela), clădirea Cazinoului și Hotelul.

Photo credit MNIR

 

„Castelul Bran” la Ora Regelui, 10 iunie ora 15

Despre ‘Castelul Bran. Romantism si regalitate’ intr-o noua emisiune ‘Ora Regelui’ sambata, 10 iunie, incepand cu ora 15 pe TVR1, realizator Camelia Csiki.