Cu 40 de ani în urmă succesiunea Lupescu a reprezentat un subiect care a înfierbântat o scenă mai puțin vizibilă a României comuniste. Interesant este cum interacționează în rețele tip pânze de păianjen firme de avocatură sau case de licitații, prieteni și rude, servicii secrete, ajungând uneori să se întrepătrundă pe un teritoriu comun, să se întâlnească din obligație sau în mod voit, să colaboreze sau să conteste decizii, constituindu-se într-unul dintre procesele internaționale importante ale epocii Ceaușescu. În acest demers au fost implicate mai multe state prin contactele pe care autoritățile române le-au inițiat îndeosebi în Portugalia, Elveția, Spania, Franța, Olanda, R.F. Germania, Anglia, Brazilia, Mexic, SUA, Canada.
Procesele deschise de statul comunist în cazul succesiunii Lupescu au reprezentat exemplul clasic al modului de lucru al personalului diplomatic, juridic și cultural, infiltrat de securitate, parte dintr-un sistem aflat sub comanda regimului totalitar, limitat din interiorul său de solicitările financiare pe care le presupunea orice acțiune judiciară internațională de anvergură. Diana Mandache

http://www.curteaveche.ro/mo-tenirea-elenei-lupescu-i-statul-comunist.html

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s